Artă activistă 1991-2008
După lovitura de stat din 1989, au urmat o serie de scandaluri pe scena artei românești. Noua direcție propunea eliberarea artei contemporane de prejudecăți și emanciparea prin artă. “Revoluția” însă nu a adus acea schimbare radicală de mentalități și nici nu a oferit accesul la acele libertăți menționate în Constituție. Așadar orice mișcare chiar și artistică a fost și este în continuare, confiscată.
Mulți artiști au simțit nevoia să-și branduiască un stil, pornind de la elementele spațiului cultural românesc ușor recognoscibile: Iosif Kiraly este deţinătorul fragmentării imaginilor urbane din perioada “tranziţiei”, Gorzo a pus sechestru pe “babe” şi “sexul din basme”, Vlad Nancă şi-a adjudecat “Dacia 1300″ ș.a.m.d. Urmăriți câteva exemple în ordine cronologică:
1991 – Expoziţia “Sexul lui Mozart” (instalaţie din prezervative), iniţiată de Călin Dan, Iosif Kiraly şi Dan Mihălţeanu la împlinirea a 200 de ani de la moartea compozitorului. Inițiată pe 5 decembrie 1991, instalația a stârnit primele reacţii violente după ‘89, mai învrăjbite chiar decât efectul Mineriadelor asupra populației bucureștene. După “Sexul lui Mozart” la TNB etajul 3/4 a urmat o expoziție a tinerilor artiști proaspăt absolvenți. A fost pentru prima dată în România când s-a expus o lucrare cu caracter homoart de către Murivale, care a continuat seria de lucrări, susținând aparent drepturile minorităților LGBT.
2004 – Expoziția “Stiff life”, Dumitru Gorzo şi Suzana Dan de la galeria Apollo. Lucrările cu scene explicit sexuale şi fundurile roz au apărut pe prima pagină a ziarelor. Tema aleasă pentru această expoziție exprimă pentru Gorzo: “Iubirea în secolul XXI, măsurată în centimetri de erecție și număr de orgasme. Este o compoziție sandwich, dinamică, deschisă și un amestec de registre cromatice: personaje monocrome în contextul unor fundaluri alcătuite din armonia complementarelor sau invers…”
2004 – Expoziția “Rural art” de la HT003 protesteză împotriva amplasării Catedralei Mântuirii Neamului în parcul Carol. Artiști implicați: Gorzo, Suzana Dan, Alina Buga, Sorin Tara și Sabina Spătariu. Observatorul Cultural consemnează despre această expoziție următoarele: “După „scandalurile“ recente stârnite de expozițiile sale cu tematică erotica, tânărul pictor Dumitru Gorzo revine cu expoziția Rural-Art, vernisată tocmai pe 1 aprilie la Galeria HT003 (Hanul cu Tei). De astă dată, e vorba despre alt experiment incitant și spectaculos, a cărui temă centrală o constituie proiectul contestatei Catedrale a Mântuirii Neamului. Expoziția are ca „puncte de forță“ portretele unor babe din Maramureș, ornamentate cu elemente din costumația vikingilor, și imaginea unui tractor alegoric care plimbă Catedrala Mântuirii Neamului. Lucrările sunt realizate într-o insolită „tehnica mixtă“: pictură, desen și colaj cu… bucate din slănină.”
2005 – Expoziția “Mr. President is a sexual object” de la HT003 by Gorzo, ironizează modul naiv și pătimaș al alegătorului român de a se raporta față de putere.
2005 – Daniel Knorr expune Pavilionul României la Bienala de la Veneția. De fapt nu l-a amenajat, nu a expus nimic. “Am deschis doar ușile. Am numit lucrarea “European Influenza”, “Gripa europeană”. Lucrarea a avut un mare succes pentru ca a polarizat presa occidentală. International Herald Tribune a prezentat pavilionul României drept favorit. De cealaltă parte, The Guardian l-a desființat, spunând că nu este vorba de o lucrare adevărată, de fapt. Presa română a făcut la fel. “Am expus și un reader întocmit de curatorul Marius Babiaș în care erau compilate texte critice față de Europa. A fost și o piesă intitulată ‘Fuck You Europe’ de Nicoleta Esinencu și asta a dus la discuții în Parlament. Au fost făcute interpelări pentru ministrul culturii de atunci, Mona Muscă, și pentru prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu”, spune artistul român. Daniel nu-și propune să facă politică și nu crede că arta poate să schimbe ceva fundamental în societate. “Asta cred că e complicat. Cred că arta are un rol reprezentativ în societate, reprezintă sistemul. Este chiar reprezentarea cea mai înaltă a sistemului“. De aceea, artistul merge pe materializarea componentelor acestui sistem, sub diverse forme simbolice, iar arta lui se împacă cel mai bine cu spațiul outdoor, unde dialoghează direct cu oamenii, îi apropie în fața istoriei, a structurilor și conceptelor ce îi reunesc. O altă lucrare cu impact social-politic puternic de-a lui Knorr: “Robotul cerșetor”, pe care Daniel l-a plasat în 1999 pe străzile Bernei, capitala Elveției.
2006 – UNIUNEA ARTISTILOR PLASTICI vinde colecția cu lucrări de patrimoniu cu scopul de a lichida datoriile Combinatului Fondului Plastic.
2007 – Dacia 1300 este recuperată ca temă de artiștii români tineri și este subiect de dispută și însușire a temei, pe canalele și forum-urile online de comunicare. Adjudecată de artistul vizual Vlad Nancă. “În expoziţia de la Institutul Francez, Nancă propune o investigaţie vizuală ce are o triplă miză: să arate cum o formă vizuală “franceză” (Renault 12) nu şi-a trăit potenţialitatea simbolică în Franţa, ci mai degrabă în România. Dacia 1300 a fost “maşină egalitaristă”, o putea avea oricine, şi avea faima că, deşi nu era prea performantă, putea fi reparată cu o simplă sârmă. Dacia a fost pentru România ceea ce Trabantul a fost pentru R.D.Germană. Dacia 1300 a fost întâi un remix simbolic pe filieră francofonă, a devenit mai apoi imaginea României şi, în ultima vreme, aparţine lui Vlad Nanca.” (fragment din comunicatul de presă al expoziţiei)
2008 – Scandalul Poneiului roz, expoziţia de street art “Freedom for Lazy People” a artiştilor români IRLO, Omar şi Nuclear Fairy, deschisă în lunile iunie-august la Galeria Română din New York. O zvastică pusă ironic pe coapsa unui ponei roz de jucărie şi o cămilă neagră, cu puţă. “Oamenii ăştia au rămas la Carul cu boi al lui Grigorescu (pe care l-au văzut în manualele din clasele primare), dacă nu chiar la ţiganca cu un sîn dezgolit, de pe peretele din sufragerie. Aceasta, se pare, ar face cinste imaginii României, dacă ar fi expusă la New York!“ by Cezar Paul-Bădescu.
Costi Rogozanu scrie pe blog despre „Poneiul de 10 cm şi lanţul prostiei Badea-Văcăroiu.”„Îi invidiez pe Patapievici and comp pentru simplul fapt că-şi fac mereu rost de proşti pentru polemici. Ce poate fi mai simplu decît să demonstrezi completa impostură, în cazul unor văcăroi sau păuneşti, în datul cu părerea pe arta contemporană. Ce să înţeleagă ei?”
Iulian Tănase comentează scandalul de la New York într-un text acid: „Nu-i ponei precum New York-ul, nici poet cum este porcul“. „[...] Svastika însemna atunci orice obiect sau semn aducător de noroc, un simbol sacru pentru hinduişti, budişti sau jainişti. Era multă antichitate în lume pe vremea aia. America nu fusese descoperită, New York-ul arăta mai rău ca Făureiul, Institutul Cultural Român era departe de ceea ce este acum (…) Cîteva mii de ani mai tîrziu, după ce naziştii şi-au pus svastica indo-ariană la rever, deturnînd un simbol sacru într-un obol acru, poneii roz au început să necheze prin presa românească mai ceva ca mîrţoagele pe ale căror crupe un Adrian Păunescu sau un Nicolae Văcăroiu şi-ar dori să vadă nu svastica, ci secera şi ciocanul“.
2008 – Într-o expoziţie ținută la Bochum în Germania, „The Last Temptation” realizată de Alexandru Rădvan şi Sorin Tara, irită bunele moravuri creștin ortodoxe, ale publicul român. “Personajul lucrării lui Alexandru Rădvan, Omagiu lui Iuda XXXI, este un bărbat gol, fără cap, spânzurat, cu sexul erect, ejaculând.” explică criticul de artă Cosmin Năsui.
2008 – O altă deviație artistică îi este atribuită timişoreanului Benedek Levente, expoziţia “Euromaniac”. Lucrarea scandaloasă reprezintă harta României în formă de clitoris. “Imediat dupa expoziție, Benedek plecase din țară pentru cateva zile, nefiind la curent cu reacțiile generate de lucrările sale. Ajuns înapoi direct în Timișoara, află ca a fost între timp căutat de presă/televiziune și poliție. Urmează apoi un val de reclamații și procese intentate de Noua Dreaptă, de indivizii cunoscuți ca ‚,fratii Roncea’’ – ultranaționaliști și chiar de un preot de la nu-știu-ce-parohie. Toate îl acuzau de ultraj contra bunelor moravuri. Se întâmplă în 2008 ca Benedek Levente, să răspundă primei sale plângeri penale ca reacție a expoziției sale în București, Euromaniac: ‚,Imi place geografia și arta. Imi plac hărțile’’. Expozitia a avut loc în Atelier 35 în luna septembrie a aceluiași an și a atras atenția chiar și celor care nu obișnuiesc să treacă pragul vreunei galerii și poate că acest lucru face și comicul situației.
2010 – Artistul Ion Bârlădeanu îl acuză pe galeristul Dan Popescu de comisioane uriașe, nereguli contractuale și nerespectatea înțelegerilor între artist-galerist. Din informațiile mele (neoficiale) Dan Popescu ar fi cumpărat zeci de lucrări de la Bârlădeanu, pe care i le plătea la grămadă, la același preț cu care Popescu ar fi vândut o singură lucrare, în galeria Hart.
Așadar scandalurile din lumea artei românești se învârt în jurul unor teme obosite și penibile, considerate tabu: sexualitate, rasism, comentariu politic și oportunități financiare, unde iată că nu se mai pune problema moralității.
(Credite: portalul vrăjitoarelor, vice, modernism, Totb)
